Aseară am avut o vizită inopinată, ciudată şi oarecum deranjantă. Fiindcă m-am culcat tîrziu după ora 10:30 dimineaţă, m-am trezit la 19:00 cînd a sunat alarma de pe telefon. M-am învîrtit printre mail-uri şi mesaje pe messenger pînă la 19:30 cînd a sunat a doua alarmă (ei da, fiind dus cu mintea, am nevoie de ceva care să mă tragă de mînecă). Abia atunci am ieşit din cameră cu intenţia de a merge la WC, de a aprinde lumina la acvariu şi de a hrăni peştii (la fel de supravieţuitori precum floarea din articolul precedent). Abia am făcut doi paşi pe hol şi am dat cu ochii de o mogîldeaţă: un bărbat, pe scara de la uşa din spate a holului, aplecat ca şi cînd ar fi încercat să descuie uşa dar nu nimerea gaura cheii.
Pe moment, am crezut că e un amic de-al meu care are cheile (pentru orice eventualitate), însă mi-am dat repede seama că nu putea fi el, fiindcă m-ar fi sunat pe telefon înainte, sau cel puţin ar fi bătut în uşă să ies, văzînd că nu poate descuia (fiindcă după ultimul cutremur recent m-am învăţat să las cheia în broască). Pe spatele gecii scria ceva cu alb, numele unei firme, dar nu cred că are rost s-o menţionez aici. După cîteva secunde în care mă întrebam dacă stă aplecat în intenţia de a se ascunde la adăpostul întunericului după ce m-a auzit/văzut ieşind, am realizat că de fapt ori e beat/drogat, ori înţepenit de ger. Totuşi, nu-mi puteam da seama dacă era tînăr ori bătrîn şi mai ales, ce intenţii avea, din moment ce a intrat pe o proprietate privată la care singura cale de acces (poarta) era încuiată cu cheia.
Am stat să evaluez situaţia, m-am gîndit ce să fac, cum să procedez: să descui uşa şi să ies la el cu toporul (pe care, din spirit prevăzător, îl ţin la capul patului) riscînd să sară pe mine să mă atace? Să chem poliţia care să-mi rupă poarta şi să risc ca, între timp, individul să fugă şi să fiu băgat la catastif ca unul care dă alarme false şi posibil “blagoslovit” cu vreo noapte de “gîndire” în arest? Aşa că am renunţat la cele două variante şi am ales-o pe a treia: “sună un prieten”. Am sunat un amic de la cîteva case distanţă, apoi pe cel care are cheile, ca să poată intra fără să fie nevoie să sară gardul ori să dărîme poarta. Au ajuns amîndoi destul de repede, au intrat şi atunci am aprins luminile şi am ieşit şi eu: era un amărăştean de vreo 50-55 de ani, uscăţiv şi cam negricios (nu ştiu dacă era de vină natura, stratul de jeg ori ambele). Nu s-a apropiat nicunul dintre noi suficient cît să-i simţim răsuflarea în faţă, aşa că nu nu pot spune cu certitudine dacă era beat ori drogat, însă cu siguranţă abia se ţinea pe picioare. Era să şi cadă, cînd a coborît cele trei trepte ale scării, noroc că s-a proptit în rămăşiţele unei maşini de spălat Albalux de lîngă zid.
Individul îi tot dădea înainte că l-a chemat bătrînul care stă aici, ca să-i repare broasca de la uşă şi mă tot invita să-l chem pe bătrîn, arătînd spre bucătăria cufundată în întuneric. Suna atît de convingător încît, la un moment dat, chiar m-am gîndit la posibilitatea ca el să aibă capacitatea de a vorbi cu fantomele şi cumva să-l fi chemat taică-meu, mort de trei ani. Da’ cum broasca n-are nici o problemă iar taică-meu era destul de priceput la toate cele (că doar a ridicat casa cu mîinile lui), mă îndoiesc că l-ar fi chemat, fie cît era în viaţă, fie după aceea. Aşa că i-am decartat explicaţia ca fiind sută la sută bullshit.
M-am uitat aşa la el şi mi s-a părut că, într-un fel, omul ăla trăia într-o cu totul altă lume. O lume cu care m-am întîlnit, tangenţial, cu foarte mulţi ani în urmă şi cu care nu aş mai vrea acum să am de-a face. Mi-era milă de el, mai mult decît altceva, aşa că nu l-am luat la pumni ori la şuturi, cum ar fi făcut alţii cu un străin prins în propria curte – mai ales că eram trei – ci după ce i-am cerut şi ne-a arătat un act de identitate, l-am condus afară pe poartă şi l-am invitat frumos, cu vorba bună, să nu mai intre în curţi străine, fiindcă într-o situaţie similară s-ar putea trezi cu vreun topor în cap, împuşcat, muşcat de cîini sau cine mai ştie cu ce alte necazuri. Cu ocazia asta am văzut şi cum intrase: s-a urcat pe un colţ de ţeavă de gaze de la vecini şi a sărit gardul printre cele două curţi. Se vedeau pe zăpadă paşii de la colţul gardului spre potecă, pe unde a venit de parcă ar fi fost la el acasă. Poate l-a păcălit faptul că nu se vedeau alte urme şi a crezut că e o casă nelocuită.
Totuşi, pe potecă în drum spre poartă, individul şi-a schimbat brusc declaraţia şi a spus că l-a trimis o fată şi că mă pune de faţă cu ea ca să văd că nu minte. N-a spus cine e fata respectivă, cum o cheamă, unde locuieşte… asta dacă există şi nu e doar o plăsmuire a imaginaţiei lui. Nici n-am insistat, fiindcă era prea frig iar băieţii se grăbeau şi ei să ajungă acasă. Am rămas totuşi cu întrebarea dacă nu cumva cineva îmi poartă sîmbetele. Şi n-aş vrea să încep să construiesc ipoteze, fiindcă pe cît sînt de puţine, pe atît sînt de înfiorătoare.
Cred că e cazul să pun în funcţiune camera video şi alarma. Deşi, de furat în mod clar n-au ce fura de la mine, prefer totuşi să-mi petrec sărăcia în linişte.
Ah, de mult nu mai visasem frumos, că de cînd cu ăştia în fruntea ţării, numai coşmaruri am avut! 
