Preşedinţia – o muncă… Titanică?

Măi Traiane, oi fi (fost) tu comandant de navă, da’ ţi-a scăpat o chestie esenţială, măi băiete: România asta, în ansamblul ei, nu e o conservă de tablă precum Titanicu’, pe care s-o duci tu în aceeaşi direcţie jos(nică) după cum ţi se scoală “cîrma”, ci sînt două’j de milioane de oameni, măi Traiane! Două’j de milioane de suflete şi din ei, ăia bătrîni pe care vrei să-i “scoţi la pensie” definitiv scufundîndu-i la six feet under, au muncit o viaţă, şi-au dat sudoarea ca să scoată ţara asta din datorii şi să-i dea demnitate, măi Traiane! Bătrînii ăia nu mai au putere să iasă în stradă să strige, da’ te asigur că te-ar linşa dacă ar pune mîna pe tine.
Ăia tineri sînt prea tineri ca să fie lăsaţi pe stradă la ora aia singuri, da’ şi ei te-ar lua la şuturi pentru starea jalnică a Educaţiei din ţara asta, pentru că îi aduci în starea de a consuma droguri pentru a putea vedea o umbră de roz în prezentul şi viitorul lor, pentru faptul că există droguri în ţară, pentru că părinţii lor nu mai ştiu să (le) zîmbească, împovăraţi fiind de biruri şi teama pentru ziua de mîine.
Iar restul, cei în putere, cei care s-au trezit din starea de turmă de oi idioate, sînt afară în stradă, sînt purtătorii de cuvînt ai celor care încă nu ştiu sau nu mai au putere să strige “aşa nu se mai poate!” Nu, nu sînt prea mulţi acolo în stradă, fiindcă cei mai curajoşi au plecat de mult spre un viitor mai bun, iar cei mai puţin curajoşi şi cei cu responsabilităţi faţă de copii ori alte rude, stau în spatele ecranelor TV sau ale computerelor şi strigă de acolo.
Dar nu te culca pe urechea asta, Traiane, că dacă e nevoie, ieşim cu toţii şi venim peste tine şi clica ta, înainte să-ţi îndeplineşti tu “ţinta” de a vinde ce mai e de valoare din ţară şi a distruge ce mai rămîne. Ţinta asta ai s-o ratezi, Traiane, cu toţi americanii tăi de căcat. Să se ducă-n pula mea FMI-ul cu scîrba aia de Franks care rînjeşte ca un cretin în timp ce dă ordine la NOI în ţară! Să se ducă-n pula mea rachetele americane din România. Ai tupeu, Traiane, să pui picioru-n prag pentru ţara ta? Sau nu (mai) e a ta… a noastră, în final?
Ce a ajuns România, Traiane? Şi ce-ai de gînd să faci cu resturile ei? Care e “ţinta” aia pe care “nu vrei s-o ratezi”? Coincide cu cea a poporului român, aceea de a exista în demnitate şi suveranitate? Dacă nu, vezi că poate ne atingem noi ţinta înaintea ta: să scăpăm de tine şi de toată clica politică. Să aducem România la un nivel unde să fie respectată, nu exploatată şi hulită.